Licenta

Only available on StudyMode
  • Pages : 31 (8597 words )
  • Download(s) : 557
  • Published : July 5, 2010
Open Document
Text Preview
Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport
Facultatea de Kinetoterapie

LUCRARE DE LICENTA

OPTIMIZAREA REFACERII POSTEFORT LA BASCHETBALISTI PRIN UTILIZAREA STRETCHINGULUI

INDRUMATOR STIINTIFIC
Lector univ., Dr. Mircea Bratu

Absolvent:
Coman Gabriel

Bucuresti, 2008

CUPRINS

Capitolul I - INTRODUCERE
1. Generalităţi
2. Importanţa temei
Capitolul II - FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII
2.1.Baschetul
1. Caracteristici funcţionale şi biomotrice
2. Biomecanica în baschet
2.2.Refacerea organismului după efortul sportiv
1. Principiile refacerii
2. Bazele fiziologice ale refacerii
3. Clasificarea refacerii
4. Scop. Obiective. Mijloace ale refacerii
2.3.Consideraţii despre stretching
1. Efectele stretchingului
2. Metode de stretching
3. Reguli ale practicării stretchingului
4. Stretchingul în baschet
Capitolul III- CONCLUZII Bibliografie

Capitolul I INTRODUCERE

1.1. GENERALITĂŢI

De mai bine de douăzeci de ani, adică de la publicarea primei ediţii a cărţii lui Bob Anderson, dedicată stretchingului, exerciţiile de întindere statică sunt utilizate pe scară largă, în special în fazele de încălzire şi de refacere după efort, ajungând să facă parte din bagajul metodelor vizând dezvoltarea mobilităţii articulare, înlocuind metodologiile bazate pe exerciţiile de tip dinamic, considerate ca prezentând riscuri de accidentări. Stretchingul reprezintă o metoda kinetică prin care musculatura este solicitată în sensul alungirii ei, la finalul procesului de întindere, musculatura revenind până aproape de dimensiunea ei iniţiala. Din punct de vedere al kinetologiei medicale, stretchingul poate fi considerat parte integrantă a componentelor acesteia: kinetoterapia şi kinetoprofilaxia. Utilizând aceleaşi mijloace, aplicate cu respectarea regulilor exersării, preluate din domeniul activităţilor motrice, legilor biomecanicii şi adaptate capacităţii funcţionale ale organismului, stretchingul va induce efecte diferite: profilactice şi / sau terapeutice. In ceea ce priveşte kinetoterapia, deci aspectul patologic, este considerat ca stretching orice manevra care alungeşte ţesutul moale patologic scurtat, fiind astfel o metodă kinetică extrem de utilă pentru reobtinerea unei amplitudini de mişcare normala, pentru creşterea flexibilităţii ţesuturilor şi pentru scăderea tensiunii musculare. Kinetoprofilaxia primara aplica individului sănătos mijloacele kinetologiei medicale (gimnastica de înviorare, jogging-ul, loisir) cu scop sanogenetic, pentru menţinerea stării de sănătate, în limitele vârstelor biologice şi cronologice, prevenind îmbolnăvirile. Kinetoprofilaxia secundară este forma kinetoprofilaxiei cu rol de prevenire a complicaţiilor îmbolnăvirilor.

Kinetoprofilaxia terţiară, ca şi primele două forme, reuneşte mijloacele specifice, nespecifice şi complexe, pe care le administrează după reguli proprii, impuse de prevenirea apariţiei sechelelor, a leziunilor somatofuncţionale, ireversibile, care ar putea determina disabilitate motorie şi/sau psihică. In lucrarea de faţă îmi propun să studiez, ca parte integrantă a kinetologiei medicale, stretchingul, considerat a fi şi o metodă kinetică prin care musculatura e solicitată în sensul alungirii ei, la finalul execuţiei musculatura revenind până aproape de dimensiunea ei iniţială. Ca urmare a noilor metode ştiinţifice utilizate în cadrul antrenamentelor sportivilor de înaltă performanţă, stretchingul devine indispensabil în pregătire (atât în „partea introductivă” a antrenamentului - încălzirea, cât şi în încheiere ca mijloc de refacere postefort). Popularitatea stretchingului este în continuă creştere datorită efectelor benefice evidente obţinute atât la începători cât şi la sportivii de înaltă performanţă.

1.2. IMPORTANTA TEMEI...
tracking img